— Poftim?!

— „Frankenstein” este o denumire populară, provenită dintr-un roman medieval, ce descrie un robot care s-a întors împotriva creatorului său. N-am citit romanul, dar asta-i lipsit de importanţă. Vreau să spun că pur şi simplu nu se construiesc roboţi fără Legea 1 încorporată.

— Şi nu există nici măcar teoria respectivă pentru asemenea roboţi?

— Nu, după cunoştinţele mele, şi — Gerrigel surâse, sigur pe sine - am cunoştinţe destul de vaste.

— Iar un robot cu Legea 1 încorporată n-ar putea omorî un om?

— Niciodată! Decât dacă un asemenea omor ar fi complet accidental sau dacă ar fi necesar pentru a salva vieţile a doi sau mai mulţi oameni. Dar în oricare dintre aceste situaţii, potenţialul pozitronic acumulat ar distruge pur şi simplu creierul, care nu şi-ar putea reveni.

— În regulă, zise Baley. Aceasta reprezintă situaţia pe Pământ, aşa este?

— Da, sigur că da.

— Dar în privinţa Lumilor Exterioare?

Siguranţa lui Gerrigel păru că se fisurează.

— Stimate domnule Baley, nu deţin toate cunoştinţele necesare pentru a mă pronunţa cu fermitate, dar sunt sigur că dacă un creier pozitronic non-Asenion ar fi fost proiectat vreodată sau dacă ar fi fost elaborată teoria matematică de bază, am fi auzit despre aşa ceva.

— Credeţi? în sfârşit, permiteţi-mi să dezvolt altă idee, dr. Gerrigel. Sper că nu vă deranjează…

— Nu, absolut deloc. (Privi neajutorat spre Baley şi apoi spre R. Daneel.) La urma urmelor, dacă este atât de important pe cât spuneţi, aş fi fericit să vă ajut în măsura în care pot.

— Vă mulţumesc. Întrebarea mea este: de ce trebuie roboţii să fie umanoizi? în general am considerat de la sine înţeles acest lucru, dar acum îmi dau seama că nu cunosc motivul. De ce trebuie ca robotul să aibă cap şi patru membre? De ce trebuie să semene, într-o măsură mai mare sau mai mică, cu un om?

— Vă întrebaţi de ce nu este construit funcţional, ca orice altă maşinărie?

— Exact! De ce?

Gerrigel zâmbi scurt.

— Realmente, domnule Baley, v-aţi născut prea târziu. Primele cărţi de robotică conţin o mulţime de deliberări privind acest subiect, iar polemicile la care s-a ajuns au fost de-a dreptul teribile. Dacă doriţi o carte de referinţă foarte bună despre disputele dintre funcţionalişti şi antifuncţionalişti, vă recomand Istoria roboticii de Hanford. Aparatul matematic este menţinut la minimum şi cred c-o veţi găsi interesantă.

— O voi căuta, încuviinţă răbdător Baley. Până atunci, îmi puteţi oferi dumneavoastră o sinteză?

— Decizia a fost luată pe baze economice. Domnule Baley, dacă dumneavoastră aţi superviza o fermă, v-ar interesa să construiţi un tractor cu un creier pozitronic, o secerătoare, o grapă, o mulgătoare, un automobil şi aşa mai departe, fiecare cu câte un creier pozitronic, sau aţi prefera să aveţi maşinării obişnuite, care să fie conduse toate de un singur robot pozitronic? Vă atrag atenţia asupra faptului că a doua alternativă reprezintă doar o cincizecime sau o sutime din cheltuielile primei.

— Totuşi, de ce s-a adoptat forma umană?

— Deoarece forma umană este cea mai generalizată din natură. Domnule Baley, noi nu suntem animale specializate, cu excepţia sistemului nervos şi a altor câtorva elemente. Dacă doriţi un design capabil să realizeze multe acţiuni variate, dintr-un domeniu larg, pe care să le facă relativ bine, este preferabil să imitaţi forma umană. În plus, întreaga noastră tehnologie se bazează pe această formă. De exemplu, un automobil are comenzile astfel construite încât să fie apucate şi manipulate cel mai uşor de palme şi tălpi omeneşti, care au o anumită mărime şi formă, sunt ataşate corpului prin intermediul unor membre de o anumită lungime şi a unor articulaţii de un anumit tip. Până şi obiecte simple ca scaunele şi mesele, sau cuţitele şi furculiţele, sunt concepute pentru a se conforma dimensiunilor şi modului de lucru specifice oamenilor. Este mai uşor ca roboţii să imite forma umană decât să regândim radical însăşi filosofia uneltelor noastre.

— Am înţeles şi mi se pare logic. Dr. Gerrigel, este adevărat că roboticienii de pe Lumile Exterioare fabrică roboţi mai umanoizi decât ai noştri?

— Cred că da.

— Ar putea fabrica un robot cu aspect atât de umanoid încât, în condiţii obişnuite, să poată fi confundat cu un om?

Gerrigel arcui sprâncenele şi căzu pe gânduri.

— Bănuiesc că da, domnule Baley. Ar fi însă teribil de costisitor şi mă îndoiesc că ar putea avea un profit.

— Credeţi, urmă Baley implacabil, că ar putea fabrica un robot care să vă înşele pe dumneavoastră să-l confundaţi cu un om?

— Stimate domnule Baley, ţâţâi roboticianul, în privinţa aceasta mă îndoiesc. Realmente, mă îndoiesc. Robotul nu se limitează la aspectul…

Gerrigel se opri brusc. Se răsuci lent spre R. Daneel şi chipul său trandafiriu păli.

— Vai de mine, şopti el. Vai de mine!

Întinse o mână şi atinse cu delicateţe obrazul lui R. Daneel. Acesta nu se clinti, ci-l privi calm.

— Vai de mine, repetă Gerrigel, tu chiar eşti un robot.

— V-a trebuit destul de mult timp să vă daţi seama, comentă sec Baley.

— Nu mă aşteptam la asta. Nu am văzut niciodată unul ca el. A fost fabricat pe Lumile Exterioare?

— Da, încuviinţă Baley.

— Este evident acum. Felul în care se mişcă… Felul în care vorbeşte… Nu este o imitaţie perfectă, domnule Baley.

— Totuşi e destul de bun, nu?

— Oh, este extraordinar! Mă îndoiesc că cineva ar putea recunoaşte impostura la prima vedere. Vă sunt extrem de recunoscător fiindcă m-aţi adus în prezenţa lui. Pot să-l examinez?

Roboticianul se sculase nerăbdător în picioare, dar Baley întinse braţul.

— Vă rog, dr. Gerrigel. Nu încă. Mai întâi, problema crimei.

— Este aşadar reală? făcu Gerrigel fără să-şi ascundă dezamăgirea profundă. Crezusem că a fost doar un pretext pentru a-mi abate atenţia şi a vedea cât timp aş putea fi păcălit de…

— Nu este un pretext. Spuneţi-mi, dr. Gerrigel, în construirea unui robot la fel de umanoid ca acesta, în scopul deliberat de a-l face să treacă drept om, nu este necesar ca şi proprietăţile creierului său să fie cât mai apropiate de cele ale creierului uman?

— Ba da, bineînţeles.

— Perfect. Atunci, un asemenea creier umanoid n-ar putea să fie lipsit de Legea 1? Poate că a fost uitată accidental… Aţi afirmat că nu se cunoaşte o teorie şi acest simplu fapt în sine înseamnă că nişte constructori ar putea produce un creier lipsit de Legea 1. Ei nu ar şti ce să evite.

Gerrigel clătină energic din cap.

— Nu, nu. Imposibil!

— Sunteţi sigur? Bineînţeles, putem testa Legea 2… Daneel, dă-mi blasterul tău.

Ochii lui Baley nu se desprinseră nici o clipă de la robot. Propria lui mână strânse puternic patul armei sale.

— Poftim, Elijah, rosti calm R. Daneel şi i-l întinse.

— Un poliţist, spuse Baley, nu trebuie să se despartă niciodată de blaster, dar un robot nu poate decât să asculte porunca unui om.

— Exceptând cazul, îi reaminti Gerrigel, când aceasta nu contrazice Legea 1.

— Dr. Gerrigel, ştiaţi că Daneel şi-a îndreptat blasterul asupra unui grup de oameni neînarmaţi şi a ameninţat că va trage?

— Dar nu am tras, preciză Daneel.

— De acord, totuşi ameninţarea era neobişnuită în sine, nu credeţi, dr. Gerrigel?

Roboticianul îşi muşcă uşor buza inferioară.

— Pentru a mă pronunţa, ar trebui să cunosc circumstanţele exacte. Pare neobişnuit.

— Să examinăm atunci următoarea ipoteză. R. Daneel a fost prezent la scena crimei şi dacă omiteţi posibilitatea unui pământean care să fi traversat terenul deschis din exteriorul Oraşului, purtând o armă cu el, numai Daneel dintre toate persoanele prezente la scena crimei ar fi putut ascunde arma.

— Să ascundă arma? repetă Gerrigel.

— Permiteţi-mi să vă explic. Blasterul cu care a fost comis asasinatul n-a fost găsit. Scena crimei a fost investigată amănunţit, dar fără succes. Totuşi, nu se poate ca arma să se fi volatilizat pur şi simplu. Există un singur loc unde putea să fi fost, un singur loc unde ei nu s-ar fi gândit să caute.