— Unde, Elijah? întrebă R. Daneel.

Baley îşi scoase propriul blaster şi-l îndreptă ferm spre robot.

— În sacul tău alimentar, rosti el. În sacul tău alimentar, Daneel!

— Nu a fost aşa, spuse R. Daneel fără grabă.

— Serios? Să-l lăsăm pe expert să decidă. Dr. Gerrigel?

— Da, domnule Baley.

Roboticianul, a cărui privire se deplasase alert între detectiv şi robot, pe măsură ce aceştia vorbeau, se întoarse spre detectiv.

— V-am cerut să veniţi pentru ca să analizaţi acest robot în calitate de expert. Vă pot aranja să folosiţi laboratorul Biroului de Standarde al Oraşului. Dacă aveţi nevoie de un echipament care nu există acolo, vă voi face rost de el. Doresc însă un răspuns rapid şi definitiv, pentru a pune capăt cheltuielilor şi necazurilor.

Baley se ridicase în picioare. Rostise cuvintele destul de calm, dar percepea cum înapoia lor creştea isteria. În clipa aceea simţea că dacă l-ar fi putut înhăţa pe Gerrigel de beregată, obţinând de la el declaraţiile necesare, s-ar fi lipsit de toată ştiinţa.

— Ei bine, dr. Gerrigel? făcu el.

Gerrigel ţâţâi nervos şi răspunse:

— Stimate domnule Baley, nu voi avea nevoie de un laborator.

— De ce? întrebă Baley suspicios.

Stătea nemişcat, cu muşchii încordaţi, simţind cum se crispează.

— Legea 1 nu este dificil de testat. De fapt, eu unul n-am testat-o niciodată, dar principiul de lucru este destul de simplu.

Detectivul inspiră adânc, expiră lent, apoi rosti;

— Vreţi să-mi explicaţi ce vreţi să spuneţi prin asta? Afirmaţi că-l puteţi testa aici?

— Da, sigur că da. Să vă ofer o analogie, domnule Baley. Dacă aş fi medic şi ar trebui să testez glicemia unui pacient, aş avea nevoie de un laborator chimic. Dacă ar trebui să-i determin viteza metabolică de bază, să-i testez funcţia corticală, sau să-i verific genele pentru a depista o disfuncţie congenitală, aş necesita echipamente complexe. Pe de altă parte, aş putea verifica dacă este orb trecându-mi pur şi simplu mâna prin faţa ochilor săi, sau aş putea testa dacă este mort doar luându-i pulsul.

Cu cât o proprietate este mai importantă, mai fundamentală, cu atât echipamentul necesar testării ei este mai simplu. Acelaşi lucru este valabil şi pentru roboţi. Legea 1 este fundamentală. Ea afectează totul. Dacă ar fi absentă, robotul n-ar putea reacţiona corespunzător în vreo două duzini de modalităţi evidente.

În timp ce vorbea, scoase un obiect plat, negru, pe care-l deplie, obţinând un minilector pentru cărţi. Introduse în recipient o bobină destul de uzată, apoi luă un cronometru şi câteva benzi de plastic alb pe care le montă laolaltă, obţinând ceva similar unei rigle de calcul cu trei glisoare ce se puteau deplasa independent. Notaţiile de pe acestea nu-i erau familiare lui Baley.

Gerrigel bătu cu degetul în lector şi surâse scurt, de parcă ideea unei activităţi practice îl binedispunea.

— Manualul de robotică de care nu mă despart niciodată. Face parte din uniforma mea.

Apropie ochii de ocularul lectorului şi acţionă delicat comenzile. Ocularul bâzâi şi se opri, bâzâi şi se opri din nou.

— Index încorporat, anunţă mândru roboticianul cu glasul uşor înăbuşit din cauza felului în care ocularul îi acoperea gura. L-am realizat personal. Economiseşte foarte mult timp. Dar nu acesta este subiectul, nu? Ia să vedem… Hm-m-m, vreţi să-ţi tragi scaunul lângă mine, Daneel?

R. Daneel se supuse. În timpul pregătirilor roboticianului, îl privise atent şi lipsit de emoţii.

Baley îl urmări cu ţeava blasterului.

Cele ce urmară îl derutară şi dezamăgiră pe detectiv. Gerrigel începu să-i pună întrebări lui R. Daneel şi să efectueze acţiuni ce păreau lipsite de sens, punctate de consultări ale riglei triple şi, ocazional, ale lectorului.

La un moment dat, întrebă:

— Dacă am doi veri între care există o diferenţă de cinci ani şi cel mai mic este o fată, care este sexul celui mai mare?

Daneel replică (firesc, după opinia lui Baley):

— Este imposibil de răspuns pe baza informaţiilor căpătate. Singurul răspuns al lui Gerrigel, exceptând consultarea cronometrului, fu de a-şi întinde complet braţul drept şi de a spune:

— Vrei să-mi atingi vârful degetului mijlociu cu vârful celui de-al treilea deget al tău de la mâna stângă?

Daneel se conformă, prompt şi fără probleme.

În numai cincisprezece minute, Gerrigel terminase. Folosi rigla pentru o ultimă determinare silenţioasă, apoi o demontă, prin pocnete seci. Puse cronometrul în buzunar, extrase Manualul din lector şi-l plie pe acesta din urmă.

— Asta-i tot? se încruntă Baley.

— Da.

— E ridicol! Nu l-aţi întrebat nimic referitor la Legea 1.

— Stimate domnule Baley, când un medic vă loveşte genunchiul cu un ciocănel de cauciuc şi piciorul tresare, nu acceptaţi faptul că gestul reflex oferă informaţii referitoare la prezenţa sau absenţa unei boli nervoase degenerescente? Atunci când se uită de aproape în ochii dumneavoastră şi apreciază reacţia irisului faţă de lumină, vă surprinde că vă poate spune ceva despre o posibilă dependenţă faţă de utilizarea unor alcaloide?

— Ei bine, şi atunci care este decizia dumneavoastră?

— Daneel este complet echipat cu Legea 1, declară roboticianul încuviinţând din cap cu un gest apăsat.

— Nu se poate, rosti detectivul răguşit.

Baley nu ar fi crezut că Gerrigel putea adopta o rigiditate chiar mai mare decât postura sa obişnuită. O făcu însă şi foarte vizibil. Ochii roboticianului se mijiră şi uitătura lui se înăspri.

— Mă învăţaţi să-mi fac meseria?

— Nu vreau să spun că sunteţi incompetent, zise repede Baley ridicând mâna în semn de împăciuire, dar nu s-ar putea să vă înşelaţi? Aţi spus chiar dumneavoastră că nimeni nu ştie nimic despre teoria roboţilor non-Asenion. Un orb ar putea citi folosindu-se de alfabetul Braille sau de un lector audio. Să presupunem că n-aţi şti nimic despre existenţa alfabetului Braille sau a lectorului audio. N-aţi putea atunci să afirmaţi, cu deplină onestitate, că orbul vede, deoarece a demonstrat că ştie conţinutul unei anumite cărţi-film — şi astfel să vă înşelaţi?

— Da, încuviinţă Gerrigel redevenind binevoitor, vă înţeleg ipoteza. Totuşi, un orb n-ar putea citi prin folosirea propriilor săi ochi şi acesta este aspectul pe care-l testez eu, dacă îmi permiteţi să vă preiau analogia. Credeţi-mă pe cuvânt: indiferent ce ar putea sau nu să facă un robot non-Asenion, este absolut sigur că R. Daneel are încorporată Legea 1.

— N-ar fi putut falsifica răspunsurile?

Baley se agăţa de orice pai şi o ştia prea bine.

— Nici vorbă! Aceasta este diferenţa dintre robot şi om. Creierul uman, sau al oricărui mamifer, nu poate fi complet analizat de nici o disciplină matematică cunoscută în prezent şi de aceea nici un răspuns nu poate fi considerat o certitudine. Creierul robotului este complet analizabil, deoarece altfel nu ar putea fi construit. Noi ştim cu exactitate care trebuie să fie răspunsurile la anumiţi stimuli. Nici un robot nu poate falsifica răspunsurile. Ceea ce numiţi „falsificare” pur şi simplu nu există în orizontul mental al robotului.

— Să revenim atunci la cazurile concrete. R. Daneel a îndreptat realmente blasterul spre o mulţime de oameni. Am văzut-o cu ochii mei, fiind prezent. Chiar dacă n-a tras, Legea 1 ar fi trebuit să-i determine un fel de nevroză. N-a fost însă vorba despre nimic de felul acesta, iar el s-a comportat perfect normal după aceea.

Roboticianul ridică mâna şovăitor spre bărbie.

— Asta este o anomalie.

— Câtuşi de puţin, interveni R. Daneel pe neaşteptate. Partenere Elijah, vrei să te uiţi la blasterul pe care l-ai luat de la mine?

Baley privi arma cu care rămăsese în mâna stângă.

— Deschide încărcătorul, îl îndemnă R. Daneel, şi inspectează-l.