MISHNORY. STRETH SUSMY. Nu sunt încrezător, deşi tot ceea ce s-a petrecut până acum oferă motive de optimism. Obsle se tocmeşte şi se târguieşte cu tovarăşii săi Comensuali, Yegey foloseşte linguşelile, Slose caută prozeliţi, şi puterea grupului lor sporeşte. Sunt bărbaţi ageri, care-şi conduc facţiunea cu mână sigură. Numai şapte din Cei Treizeci-şi-Trei sunt Comercianţi Liberi de nădejde. Din restul, Obsle crede că zece îl vor sprijini cu siguranţă, obţinând o minimă majoritate.

Unul dintre aceştia pare să se intereseze în mod serios de Trimis: Csl. Ithepen din Districtul Eynyen. Curiozitatea lui faţă de misiunea extragetheniană datează de pe vremea în care, lucrând pentru Sarf, răspundea de cenzurarea programelor emise de noi din Erhenrang. Lăsa impresia că povara acelor acţiuni îi apasă conştiinţa. I-a propus lui Obsle ca Treizeci-şi-Treii să anunţe invitaţia lor către Nava Stelară nu numai cetăţenilor de aici, ci şi celor din Karhide, solicitându-l pe Argaven să li se alăture. Un plan nobil, dar care nu va fi urmat. Nu vor cere karhidenilor nici un fel de cooperare.

Bineînţeles, printre Cei Treizeci-şi-Trei, oamenii Sarfului se opun absolut oricăror discuţii referitoare la prezenţa şi misiunea Trimisului. Iar în privinţa independenţilor moderaţi, pe care Obsle speră să-i convertească, cred că aceştia se tem de Trimis la fel de mult ca Argaven şi majoritatea Curţii. Cu singura diferenţă că regele îl consideră nebun ca pe sine însuşi, în vreme ce ei îl cred un mincinos, asemenea lor. Se tem să nu se facă de râs în public, acceptând o mistificare de proporţii, o mistificare refuzată deja de Karhide, poate inventată chiar acolo. Dacă vor face o invitaţie publică, ce se va întâmpla cu shifgrethorul lor atunci când nu va apărea nici o Navă Stelară?

Într-adevăr, Genly Ai ne cere o încredere nemăsurată.

Evident, pentru el nu-i nemăsurată.

Obsle şi Yegey consideră că majoritatea Celor Treizeci-şi-Trei vor fi convinşi să se încreadă în el. Nu ştiu de ce, dar sunt mai puţin optimist. Poate că de fapt nu doresc ca Orgoreynul să se dovedească mai luminat decât Karhide, să-şi asume riscul, să obţină gloria şi s-o lase pe Karhide în umbră. Dacă această invidie este patriotică, ea vine prea târziu. De îndată ce simţisem că Tibe mă va izgoni, am făcut tot ce am putut să mă asigur că Trimisul va veni în Orgoreyn şi, exilat aici, m-am străduit să-i câştig pe orgota de partea lui.

Mulţumită banilor de la Ashe, acum pot trăi din nou ca o „unitate", nu ca un „dependent". Nu mai particip la banchete, nu mă afişez în public cu Obsle sau cu alţi partizani ai Trimisului, şi nici chiar pe el nu l-am văzut de peste o jumătate de lună — de a doua zi după sosirea în Mishnory.

Mi-a înmânat banii lui Ashe aşa cum îi plăteşti onorariul unui asasin. Rareori am fost atât de mânios şi l-am jignit în mod deliberat. A înţeles că sunt furios, dar nu cred că a priceput insulta. Părea că acceptă sfatul meu în ciuda modului în care fusese oferit. Când m-am calmat şi mi-am dat seama de acest lucru, m-am temut. E posibil ca în Erhenrang el să-mi fi căutat permanent povaţa, fără să ştie cum să mă facă să pricep. În acest caz, a înţeles greşit cel puţin jumătate din spusele mele, în noaptea în care am cinat împreună, după ceremonia cheii de boltă. Probabil că shifgrethorul lui există, că este definit şi solid, dar cu totul diferit de al nostru, şi, de aceea, când mă credeam mai direct şi deschis, el mă considera ambiguu şi neclar.

Mărginirea şi trufia lui se datorează ignoranţei. El nu ne cunoaşte, nici noi pe el. Ne este infinit de străin, iar eu sunt nebun lăsându-mi umbra să acopere lumina speranţei pe care ne-o aduce. Îmi înăbuş trufia de muritor. Mă feresc din calea lui, deoarece e limpede că asta doreşte. Are dreptate. Un trădător karhidish exilat nu poate sluji cauzei sale.

Conformându-mă legii orgota după care fiecare „unitate" trebuie să fie angajată, lucrez de la ora opt până la amiază într-o uzină de mase plastice. O treabă uşoară: folosesc o maşină care asamblează piese din plastic, sudându-le termic, pentru a obţine cutii. Nu ştiu la ce sunt folosite.

După-amiezile, plictisindu-mă, am reluat vechile discipline învăţate în Rotherer. M-am bucurat să constat că n-am pierdut nimic din arta concentrării forţei dothe sau din intrarea în ne-transă. Totuşi n-am obţinut mare lucru din ea, iar în privinţa tehnicilor nemişcării şi iuţelii, parcă nu le-aş fi învăţat niciodată. Am fost nevoit să reiau totul, aidoma unui copil. Am postit o singură zi şi stomacul meu protestează: „O săptămână! O lună!"

Nopţile au început să fie geroase. În seara asta, un vânt tăios a adus lapoviţă. Toată seara m-am gândit numai la Estre, iar vaietul de afară părea chiar vântul de acolo. I-am scris fiului meu o scrisoare lungă. În vreme ce scriam, am avut permanent impresia că Arek era aici, că dacă m-aş întoarce l-aş putea zări.

De ce fac însemnările acestea? Să le citească fiul meu? Nu l-ar ajuta prea mult. Poate că o fac doar pentru ca să scriu în propria mea limbă.

Harhahad Susmy. Nici acum postul de radio nu suflă un cuvânt despre Trimis. Mă întreb dacă Genly Ai îşi dă seama că în Orgoreyn, în ciuda uriaşului şi vizibilului aparat guvernamental, nimic nu se face la vedere, nimic nu este rostit cu glas tare. Maşina ascunde maşinaţiunile.

Tibe doreşte să-i înveţe pe karhideni să mintă. Ia lecţii de la orgota, o şcoală bună. Cred însă că vom avea necazuri învăţând cum să minţim, după ce am practicat de atâta vreme arta de-a ocoli întruna adevărul, fără a minţi, dar fără a spune lucrurilor pe nume.

Ieri a avut toc o acţiune de proporţii în Valea Ey. Râul a fost trecut şi s-au incendiat hambarele din Tekember. Exact ceea ce doresc Sarful şi Tibe. Oare unde se vor opri lucrurile?

Slose, care analizează declaraţiile Trimisului folosind misticismul Yomesh, interpretează venirea Ecumenului pe pământ ca începutul domniei lui Meshe printre oameni şi pierde din vedere realitatea. „Trebuie să punem capăt acestei rivalităţi cu Karhide înainte de venirea Noilor Oameni", spune el. „Trebuie să ne curăţăm sufletele. Trebuie să ne sacrificăm shifgrethorul, să interzicem orice fel de răzbunări şi să ne unim laolaltă, fără invidii, ca fraţi ai unei singure Vetre.

Dar cum putem face asta înainte de venirea Navei Stelare? Cum putem ieşi din acest cerc vicios?

Guyrny Susmy. Slose e preşedintele unui comitet care-şi propune să suspende piesele obscene jucate în casele-kemmer, similare probabil cu huhuth din Karhide. Le consideră triviale, obscene şi blasfemiatoare.

A te opune unui lucru înseamnă a-l susţine.

Aici se spune: „Toate drumurile duc la Mishnory." La urma urmei, dacă întorci spatele spre Mishnory şi te îndepărtezi de oraş, te afli tot pe drumul lui. A te opune vulgarităţii înseamnă, inevitabil, să fii vulgar. Trebuie să mergi altundeva. Trebuie să ai un alt ţel. Atunci parcurgi un drum diferit.

Azi, în Consiliul Celor Treizeci-şi-Trei, Yegey a declarat: „Sunt cu totul împotriva unei blocade a exportului de cereale spre Karhide şi a spiritului de competiţie ce o motivează."

Are dreptate, însă nu în acest fel va părăsi drumul Mishnory. Trebuie să ofere o alternativă. Atât Orgoreynul cât şi Karhide trebuie să abandoneze calea pe care se află, indiferent care ar fi fost direcţia lor, trebuie să meargă altundeva, să iasă din cerc. Cred că Yegey ar trebui să vorbească numai despre Trimis, şi despre nimic altceva.

A fi ateu înseamnă a susţine implicit ideea de Dumnezeu. Pe planul dovezilor, existenţa sau non-existenţa lui ocupă aproape aceeaşi poziţie. De aceea, dovadă este un cuvânt rar folosit printre handdarata, care au ales să nu-l trateze pe Dumnezeu ca pe ceva ce poate fi pus la îndoială sau adulat. Ei au spart cercul şi-au devenit liberi.