A şti care sunt întrebările la care nu se poate răspunde şi a nu răspunde la ele. Această ştiinţă este extrem de utilă în vremi de urgie şi întuneric.

Tormenbod Susmy. Tulburarea mea sporeşte. În continuare, nici un cuvânt despre Trimis din partea postului de radio central. În Orgoreyn n-a fost autorizată nici una dintre emisiunile realizate în Erhenrang despre Genly Ai, iar zvonurile stârnite de interceptările neautorizate ale emisiunilor sau de istorisirile comercianţilor şi călătorilor nu s-au răspândit prea mult. Controlul Sarfului asupra comunicaţiilor este mult mai complet decât ştiusem sau bănuisem. Posibilităţile sunt uluitoare. În Karhide, puterea regelui şi a Kyorremyei e de aşa natură încât oamenii nu pot face tot ce doresc, însă sunt liberi să asculte destule, iar de vorbit o pot face după pofta inimii. Aici guvernul poate verifica nu doar fapta, ci şi gândul. În mod clar, nici un om nu trebuie să aibă o asemenea putere asupra altora.

Shusgis şi alţii îl însoţesc în mod public pe Genly Ai prin oraş. Mă întreb dacă Trimisul îşi dă seama că această francheţe ascunde propria-i tăinuire. Nimeni nu ştie că e aici. I-am întrebat pe tovarăşii de muncă de la fabrica, dar ei nu ştiu nimic şi cred că e vorba de vreun sectant Yomesh. Nici o informaţie, nimic care să trezească interesul, nimic care să poată susţine cauza lui Ai sau care să-i protejeze viaţa.

Păcat că este atât de asemănător nouă. Deseori, în Erhenrang, oamenii îl recunoşteau pe stradă, deoarece ştiau câte ceva, adevăr sau zvon, şi mai ştiau că el era acolo. Aici, unde prezenţa lui e ţinuta în secret, nu este remarcat. Fără îndoială, lumea îl vede aşa cum l-am văzut şi eu prima dată: un tânăr neobişnuit de înalt, voinic şi brunet, pe punctul de a intra în kemmer. Anul trecut am studiat rapoartele medicilor despre fiziologia lui. Diferenţele dintre noi sunt însemnate, nu superficiale. Trebuie să-l cunoşti, ca să ştii că e străin de planetă.

Atunci, de ce-l ascund? De ce nici un Comensual nu forţează lucrurile, vorbind despre el la radio, în direct? De ce tace chiar şi Obsle? De frică.

Regele meu se temea de Trimis, cei de aici se tem unul de celălalt.

Fiind străin de Orgoreyn, sunt singurul în care se încrede Obsle. E încântat de tovărăşia mea (un sentiment reciproc) şi de câteva ori şi-a abandonat shifgrethorul şi mi-a cerut în mod deschis sfatul. Totuşi, când îl îndemn sa dea o declaraţie, să folosească interesul public ca apărare împotriva intrigilor politice, nu mă aude. „Dacă toată Comensualitatea ar fi cu ochii pe Trimis, Sarful n-ar cuteza să-l atingă, îi spun, şi n-ar îndrăzni să-ţi facă vreun rău."

„Aşa-i, oftează Obsle, dar n-o putem face, Estraven. Radioul, presa scrisă, revistele de ştiinţă, toate sunt în mâinile Sarfului. Ce să fac, să ţin discursuri la colţurile străzilor, ca un preot fanatic?" „Ai putea discuta cu oamenii şi ai putea răspândi zvonuri. Anul trecut, eu am fost nevoit sa fac aşa ceva în Erhenrang. I-am stârnit pe oameni să pună întrebări la care aveam răspunsul, adică îl aveam pe Trimis." „Măcar dacă şi-ar fi coborât blestemata de navă aici, ca să avem ce arăta mulţimii! Dar aşa…" „N-o va coborî până nu ştie că eşti de bună credinţă." „Şi nu sunt? strigă Obsle, umflându-e ca un uriaş peşte-lună. Toată luna trecută ce-am făcut?! Bună credinţă! El se aşteaptă să credem orice ne spune, dar la rândul lui n-are încredere în noi!" „De ce ar avea?" Obsle pufneşte şi nu răspunde. Dintre toate oficialităţile orgota pe care le cunosc, el se apropie cel mai mult de onestitate.

Odgetheny Susmy. Se pare că pentru a face parte din Sarf, trebuie să deţii o anumită formă complexă de stupiditate. Gaum o exemplifică cel mai bine. El vede în mine un agent karhidish care încearcă să-i împingă pe orgota într-o catastrofală pierdere de prestigiu, convingându-i să creadă minciuna Trimisului ecumenic. Bănuieşte că am pregătit toată înscenarea pe timpul când eram prim-ministru. Dumnezeule, am lucruri mai bune de făcut decât să-mi opun shifgrethorul unor oameni de nimic! El însă nu are capacitatea de a pricepe un lucru aşa simplu. Acum, când se pare că Yegey m-a alungat, Gaum crede că pot fi cumpărat şi se pregăteşte s-o facă în felul lui personal. M-a urmărit ori a pus să fiu urmărit îndeajuns de aproape ca să ştie că în Posthe sau în Tormenbod trebuie să intru în kemmer, iar aseară a apărut în plin kemmer, fără îndoială indus hormonal, gata să mă seducă. O întâlnire „întâmplătoare" pe strada Pyenefen. „Harth! Nu te-am mai văzut de-o jumătate de lună. Pe unde te-ai ascuns în ultimul timp? Hai să bem o bere!"

A ales o berărie lângă una dintre casele-kemmer ale Comensualilor. N-a comandat însă bere, ci apa-vieţii. Nu voia să piardă timpul. După un pahar, şi-a lăsat mâna peste a mea şi, apropiindu-se, a şoptit: „Nu ne-am întâlnit întâmplător, te-am aşteptat. Te doresc pentru kemmering la noapte."

Mi-a rostit prenumele. Nu i-am tăiat limba, deoarece, de când plecasem din Estre, nu mai purtam cuţit. I-am spus că intenţionam să fiu abstinent pe durata exilului. A încuviinţat, murmurând, dar nu mi-a eliberat mâna. Atinsese rapid faza integrală de femeie. Gaum este foarte frumos în kemmer şi contase pe frumuseţea şi pe insistenţele sale. Mai ştia că eu eram din Handdara, care se opune folosirii medicamentelor pentru anularea kemmerului, singurul lucru ce putea reprezenta cu adevărat un motiv neaşteptat de abstinenţă. Uitase că antipatia are acelaşi efect ca orice inhibitor. I-am oprit pipăielile, care desigur mă aţâţau, şi l-am părăsit, sugerându-i să încerce casa-kemmer de alături. M-a privit atunci cu o ură jalnică, fiindcă, oricât de false i-ar fi fost intenţiile, intrase totuşi în kemmer şi era puternic excitat.

Chiar crezuse că aveam să mă vând pentru un preţ atât de meschin? Probabil că mă considera extrem de stingheritor, ceea ce, cu adevărat, mă făcea să mă simt stânjenit.

Blestemaţi să fie aceşti bărbaţi impuri! Nu există nici unul curat printre ei.

Odsordny Susmy. Azi după-amiază, Genly Ai a vorbit în faţa Celor Treizeci-şi-Trei. Accesul public n-a fost permis, şi nu s-a făcut nici o transmisiune, dar după aceea Obsle m-a chemat să ascult înregistrarea făcută de el. Trimisul a vorbit bine, cu o candoare emoţionantă şi cu patos. Există în el o inocenţă care mi se pare stupidă şi străină mentalităţii noastre. Totuşi, în unele momente, această aparentă inocenţă dezvăluie o disciplină a cunoaşterii şi o profunzime a scopului care mă uluiesc. Prin el se face auzit un popor înţelept şi darnic, un popor care a contopit laolaltă experienţe de viaţă profunde, străvechi şi incredibil de diverse, rezultând o înţelepciune absolut unică. Trimisul însă este încă tânăr, nerăbdător şi lipsit de experienţă. Se ridică deasupra noastră şi vede mai departe, fără ca el însuşi să fie mai înalt de un stat de om.

Acum vorbeşte mai bine decât o făcea în Erhenrang, mai simplu şi totuşi mai rafinat. Aidoma nouă, a învăţat subtilităţile meseriei sale pe măsură ce a practicat-o.

Discursul i-a fost adesea întrerupt de membri ai Facţiunii Hegemoniste, cerându-i preşedintelui să-l oprească pe acest nebun, să-l îndepărteze şi să se continue cu ordinea de zi. Csl. Yemenbey a fost cel mai gălăgios şi probabil sincer. „Înghiţi tot gichy-michy ăsta?" răcnea mereu spre Obsle.

Multe din întreruperile care îngreunau urmărirea înregistrării îi aparţinuseră, după spusele lui Obsle, lui Kaharosile. Reproduc din memorie:

"Alshel (preşedintele): Domnule Trimis, apreciem aceste informaţii, ca şi propunerile domnilor Obsle, Slose, Ithepen, Yegey şi alţii, extrem de interesante… de stimulatoare. Totuşi, ca să putem continua, ne trebuie ceva mai substanţial. (Râsete.) Deoarece regele Karhidei v-a confiscat… vehiculul cu care aţi venit, ţinându-l într-un loc inaccesibil nouă, n-ar fi posibil, cum de altfel s-a mai sugerat, să vă coborâţi… Nava Stelară? Cum o numiţi?

Ai: Nava Stelară este un nume potrivit.